Prin negocierile pentru aderarea la UE s-a convenit alinierea preţului gazului din producţia internă la cel din import. Astfel, în tratat a existat un calendar, prin care preţul la gaz urma să crească treptat până la 1 ianuarie 2007, un grafic care s-a respectat. însă spre sfârşitul lui 2006, preţul gazului rusesc importat a început să crească odată cu preţul petrolului, aşa că tot graficul convenit între România şi Comisia Europeană îşi pierdea relevanţa. Prin urmare, la solicitarea României, Comisia a acceptat o derogare şi a acordat o perioadă de graţie pentru ca România să recupereze diferenţa. Inexistenţa unei burse a gazului – care va tre­bui înfiinţată – creează acum persectivele unui blocaj, iar autorităţile române nu au o viziune sau o strategie.

Pe de altă parte, este evident că va trebui să se meargă spre crearea acestei burse a gazului şi spre libe­ralizarea pieţei, cu atât mai mult cu cât există şi o procedură de infringement deschisă în 25 iunie 2009 împotriva României. Bruxelles-ul a iniţiat procedura de infringe­ment împotriva României din cauza preţurilor reglementate pentru consumatorii industriali (non-household customers). Autoritatea naţională aprobă preţurile reglementate pen­tru electricitatea şi gazul furnizat consumato­rilor industriali, însă legislaţia europeană – prin directivele privind gazul şi electricitatea – cere statelor membre să asigure concurenţa pe cele două pieţe şi să evite discriminarea între consumatorii de energie, atât în privinţa drepturilor, cât şi a obligaţiilor pe care le au.