Tel fix: 021.334.36.80
Tel fix/fax: 021.527.43.46
Mobil: 0721.631.761 / 0788.388.625
Email: contact@victoriaglobal.ro

Evoluţia consumului de petrol

O decizie cel puţin surprinzătoare pentru mediul de afaceri din România a fost mediatizată în luna noiembrie de ministrul Economiei Adriean Videanu: România va consuma în această iarnă gaze naturale din producţia internă, mai ieftine, şi va reduce, atât cât este posibil, importul de gaze. Ministrul susţinea că a discutat acest aspect cu importatorii de gaze naturale şi că aceştia au acceptat. Declaraţia ministrului a luat prin surprindere mediul de afaceri, ştiut fiind ca, în perioada de criza, rezervele devin soluţia de avarie, nu se apelează la ele cu uşurinţa. în plus, preţul gazelor naturale pe care Româ­nia ar trebui sa le importe în aceasta iarna este cuprins între 280-300 de dolari/mia de  metri cubi, preţ cu 25% mai mic decât în iarna producţia interna la preţul de pe pieţele internaţionale  2008/2009, când importurile au atins 400 dolari/mia de metri cubi. Decizia, daca a fost adoptata cu toate datele pe masa, indica o situaţie dramatica a economiei în aceasta iarna, situaţie pe care ministerul ar încerca sa o salveze cu un astfel de sprijin. Incepând cu anul 2013. în prezent, preţul gazelor naturale din producţia interna este de 160 de dolari/mia de metri cubi, iar preţul de import – de 280 dolari, urmând sa crească la 1 ianua­rie la 300 de dolari/mia de metri cubi.

bani_7643b552636eea1e1e0b727c3b4e522c

România a consumat în anul 2008 17,3 miliarde metri cubi de gaze naturale, iar pen­tru anul 2009 consumul este estimat la 13 miliarde metri cubi, adică exact cât reprezintă maximul de producţie internă ce se poate realiza, plus rezervele existente în depozite.  România a importat 4,7 miliarde metri cubi de gaze na­turale, pentru care a plătit aproximativ 1,9 miliarde dolari. Dacă preţul gazelor naturale din import ar rămâne la acest nivel timp de trei ani (o ipoteză nerealistăl), preţul gazelor de pe piaţa internă ar trebui să crească cu cel puţin 30 procente anual pentru a atinge preţul gazelor importate. Având în vedere ponderea gazelor de import în consumul total, asta ar însemna o creştere a preţului la consumatorul final de aproxi­mativ 36% în trei ani, adică 12% pe an. Procentele nu sunt de speriat nici pentru populaţie, nici pentru industrie, cu excepţia a trei sau patru ramuri industriale în care preţul gazelor are o pondere foarte mare în valoare produselor finite – aluminiu, oţel, ciment, îngrăşăminte.

în aceste condiţii, renunţarea temporară la importuri nu poate fi o recomandare, cu atât mai mult cu cât aprovizionarea din surse alternative este o opţiune mult mai practică pe termen lung. în plus, conservarea rezervelor locale, atât cele depozi­tate cât şi cele neextrase încă, poate fi o opţiune de strategie energetică. Din acest punct de vedere, criza economică oferă o oportunitate majoră: importul de gaze naturale la preţuri cu 25% mai mici decât cu un an în urmă şi conservarea rezer­velor de gaze existente în plan intern.

 

Tagged with: ,

Leave a Reply